Ziua 15: superdong, autogări, deltă

Posted by on Aug 2, 2012 in Blog, Contest, First page, Unknown VIETNAM | 0 comments

Azi chiar am plecat de pe insulă, după 11 zile paradisiace. Eram la intrarea la hotel și așteptam să pornească mașina să plecăm în Estul insulei, spre port. Nu îmi luasem la revedere de la phucocel, voiam să îl văd, dar nu mă puteam mișca de unde eram. Pur și simplu parcă eram plantată în pământ acolo, la poarta hotelului și cred că dacă l-aș fi văzut nu aș mai fi plecat. Da, sunt o sentimentală, și m-am atașat prea mult de locurile acelea. Când eram pe punctul de a pleca, a intrat pe poartă Khanh, cu inocența lui candidă, a înțeles că plecăm și a dat doar din umeri cu un oftat trist. 

Dacă mașina nu ar fi pornit în secunda  aia, nu aș mai fi plecat. Aș fi stat în Phu Quoc până în octombrie, când avem bilete de întoarcere în Italia. Goneam pe străzile înguste, printre zeci de motorete, biciclete, alte mașini. Eram pierdută în realitatea mea când am văzut două motociclete încărcate cu niște cutii mari. Prima a trecut pe lângă noi la milimetru și mi-a trecut prin gând că șoferii de motorete trebuie să cunoască foarte bine dimensiunile lucrurilor pe care le cară, altfel..poc. Cea de-a doua motoretă a izbit oglinda mașinii noastre și a spart-o în bucăți aruncând cioburi în fața șoferului nostru. Șoferul de motoretă a dispărut instant, șoferul nostru a aruncat cioburile din mașină și ne-am continuat drumul și mai posomorâți ca înainte, noi intimidați de întâmplarea nefericită, șoferul amărât că trebuie să plătească oglinda.

Bilete pentru Superdong (feribotul Phu Quoc- Rach Gia) nu mai  erau decat pentru cursa de la prânz. Am luat pentru Superdongul de la ora 1, desi erau cam scumpe (16 $/persoană) și ne-am așezat la un restaurant local să pierdem vremea până la ora plecării. Restaurantul era o afacere de familie, o familie cu 4 fete și un băiat foarte răsfățat. Fetele au fost foarte drăguțe cu noi, deși se certau între ele de la un telefon, muzica pe care o ascultau la speaker, sau..cine știe. La plecare ne-au cerut prețul real pentru mâncare, ceea ce e foarte rar în zonele frecventate de turiști.

Cu cât ne îndepărtam mai mult de insulă, cu atât totul părea un vis, un paradis pierdut care se estompa odată cu locurile noi care ne apăreau în fața ochilor. În feribot am aflat de ce era atât de scump biletul. Am fost păcăliți. Ni s-au vândut bilete în compartimentul VIP, adică la preț dublu. Colegii de compartiment nu păreau nicidecum vipuri, în afară de un om la vreo 50 de ani îmbrăcat în uniformă militară, cu o distincție pe piept, care părea a avea un rang important în ierarhia comunistă, care zâmbea mereu ca un bunic trecut prin viață, deși părea cu ochii în patru în același timp.

Pe parcursul călătoriei ne-am uitat vrând nevrând (sonorul era dat extrem de tare) la un documentar despre închisoarea Cocotierului din insula Phu Quoc, unde în vremea războiului au fost duși deținuții și torturați în cele mai atroce moduri posibile. Închisoarea este acum muzeu unde poți vedea torturile aplicate pe niște figuri de ceară. Era destul de impresionant și expresiv documentarul, având în vedere că era în vietnameză. Militarul din fața noastră dădea tăcut din cap și își lăsa ochii în jos când asculta. Oare de ce? 

În Rach Gia ne-am plimbat în autogară pe la vreo 3 firme până am găsit bilete spre Can Tho. Era singura destinație posibilă din delta Mekong cu plecare din Rach Gia. Dacă voiam să ajungem în alt oraș, trebuia să luăm de acolo autobuz. Am pornit spre Can Tho după alte câteva ore de așteptare, într-un mini-bus fără portbagaj, înghesuiți. Am mers doar înainte, pe marginea unui canal plin de case înguste, unele moderne, altele foarte vechi. A fost destul de obositor drumul care era plin de gropi și de motorete. Pe fundal a cântat continuu o melodie lălăită, deprimantă chiar, pe care tipa de lângă mine o fredona și ea cu voce tare. 

În Can Tho, cel mai mare oraș din delta Mekong, erau  hoteluri ca ciupercile după ploaie. După ce ne-am cazat și am ascultat oferta unui ghid de a ne trezi la 5 dimineața să mergem la marketul plutitor, am râs de ticul lui de a face din ochi și din deget la fiecare frază și l-am făcut să înțeleagă că nu ne trezim la 5 nici dacă e război, am adormit buștean, netulburați de sunetul enervant de motorete care se auzea enervant de tare în cameră. Am decis să rămânem o zi în Can Tho, pentru că eram prea obosiți să plecăm a doua zi devreme. Decizie care s-a dovedit înțeleaptă.

You can support Satwa Guna project by donating, or simply putting a banner on your website/blog.

The team is grateful for any kind of support. Thank you.

Supporting project Unknown VIETNAM
stelian@photodesign.ro:

Tips & trics

From the west of Phu Quoc Island to the East part, at the ferry, you can take a local van (a kind of cheaper taxi) if you ask at reception to call it one day before. It costs 50.000 VND [2.5 $]/1 person.

Usualy the ferry to Rach Gia is very crowded and you have to buy/book your ticket in advance from a tour operator or directly from the ferry doc. If you choose the tour operator the commission is very low and you know you wouldn’t be fooled with the price (the normal class is 150.000VND [8 $] and for the VIP class is 320.000 VND [16 $]). The trip takes 2h 30 min and the departures are at 8:00 am and at 13:00 pm.

You can also take the ferry to Ha Tien.

From Rach Gia ferry boat you can hire a taxi to the bus station 35.000VND [1.5 $], or a motorbike.

From Rach Gia you can take a bus to Can Tho (the only city in Mekong delta that could be reached by bus from Rach Gia). There are 3 agencies that sell tickets, you should try all of them. Usually there are 2 buses/day that leave at 11 am and 4 pm or 6 pm (it depends on the agency-Mailinh agency have the bus that leave at 6 pm). The ticket costs 65.000 VND [3.5 $] and the trip takes 3 h.

In Can Tho a taxi from the new bus station to the touristic center (on the river side) costs 80.000 VND [4 $]. You can find lots of hotels there (we paid 120.000 VND [6 $] for a basic room with a fan, without hot water and window and a bit noisy, but quite clean with TV).