Ziua 3: comunism, capitalism, drum

Posted by on Jul 21, 2012 in Blog, Contest, First page, Unknown VIETNAM | 0 comments

Ne-am trezit cu noaptea în cap (încă suntem pe alt fus orar) și am plecat să aflăm cum ajungem pe insulă. Ne-am oprit la prima agenție de turism pe care am găsit-o și am întrebat. Pentru traseul la care ne gândiserăm noi nu erau foarte multe mijloace de transport, însă am primit o ofertă tentantă. La 20: 30 ne aștepta taxiul să ne ducă la stația de autobuze. Aveam să mergem toată noaptea până în Rach Gia, iar dimineață să mergem cu feriboatul până pe insulă.

Dimineața era foarte frumoasă în Ho Chi Minh. Aerul era mai respirabil, deși motoretele nu conteneau să treacă de colo-colo. După un mic dejun occidentalo-vietnamez, cu multă ceapă, am început să bântuim prin oraș. Se anunța o zi lungă și călduroasă. Eram în căutarea unui CD cu windows și a unei butelii pentru primus. Intram în tot felul de magazine, dar când întrebam de windows ne priveau toți speriați de parcă le-am fi cerut droguri. Am găsit unul în cel mai neașteptat loc: un magazin de accesorii, chipurile manufacturate. Dar cerea un preț exorbitant pe el. Așa că ne-am continuat căutarea.

Cu butelia am avut mai mult de furcă. Nimeni nu înțelegea ce căutăm de fapt. Am primit tot felul de obiecte, de la oale, la aragaze întregi…poate, poate o fi ce căutăm. Într-un final, o vânzătoare ne-a îndrumat spre un mall unde ne-a asigurat că vom găsi. Doar că era foarte foarte departe, și era sigură că nu putem ajunge decât cu taxiul.

Am pornit spre piață, unde am găsit și o stație de autobuz. În 5 minute am aflat ce autobuz trebuie să luăm și de unde. A mers destul de mult, dar mallul nu era chiar așa departe cum spunea vânzătoarea. După ce am ieșit din aglomeratul district 1, peisajul a început să se schimbe. Pe marginea străzii erau mai mulți copaci, oamenii din ce în ce mai rari, motocicletele mergeau pe banda lor.

Am ajuns la mall-ul indicat (deși ne-am întors pe jos o stație), unde am avut un șoc. Era un mall cu 5 etaje, unde numele celor mai mari firme se îngrămădeau și încercau să atragă atenția clienților. Oameni foarte bine îmbrăcați și copii răsfățați se plimbau relaxați de la un magazin la altul, cu sacoșe cu cumpărături în mână. Era total altă lume față de ce este în zona turistică din districtul 1. Mallul era mai luxos decât mall-urile din România, iar oamenii care se învârteau pe aici păreau foarte bogați. Deci, așa arată comunismul Vietnamului? Dacă e așa, acest tip de comunism e mai capitalist decât capitalismul nostru.

Între cealaltă parte a Ho Chi Minh-ului și cartierul acesta din districtul 7 este o diferență enormă. Acolo sunt afaceri mici de familie, oameni care vând nimicuri la colțul străzii de dimineață până noaptea, târziu. Aici sunt blocuri occidentale, cu parcuri foarte bine întreținute și oameni care coboară din limuzine. Eram uluită de diferențele care existau între cele două jumătăți ale orașului, dar probabil fiecare sistem are bogații și săracii lui, fie el comunist sau capitalist. 

Butelie tot nu am găsit. Au zis că mai aduc peste două luni. Ce să mai facem cu ea peste două luni… Am găsit în schimb CD cu windows. La o bodeguță unde stătea ca de pază un moș cu față de mafiot. Când a luat banii tot cu un gest de mafiot, cu greu m-am abținut să nu râd. Mai lipsea să scoată o pușcă și să ne amenințe să nu zicem de unde am luat windows piratat.

A venit și ora plecării. Am fost îndrumați de la o mașină la alta (am schimbat vreo 4), am mers cu o viteză incredibilă (am făcut jumate din timpul estimat), și am așteptat răsăritul la o terasă în jurul căreia se plimbau 2 sud-americani dubioși. Feriboatul pleca dimineața. Dar răsăritul e perioada din zi în care timpul trece cel mai ciudat. 

Leave a Comment