Ziua 6: furtună, descoperire, tropical

Posted by on Jul 22, 2012 in Blog, Contest, First page, Unknown VIETNAM | 0 comments

Furtuna a continuat toată noaptea. Uitasem geamul deschis și am auzit în somn un vâjâit continuu. Am visat tot felul de scenarii dramatice, pe care dacă le-aș pune în practică ar ieși un film de Oscar. De multe ori am visat filme întregi cu replici geniale și o regie minunată. Păcat că nu le-am scris nicăieri și mare parte din ele le-am uitat. O dată am visat chiar un musical. Când am ajuns la școală mă așteptam să o văd pe profa de fizică din minut în minut sărind de pe scaun și cântând. Din păcate nu s-a întâmplat.

Eram puțin dezamăgită că furtuna era încă în toi. Mă așteptam să fi fost una scurtă, demonstrativă, iar a doua zi să fie numai bine de stat la Soare. Aștept Soarele asta de mult timp, iar când în sfârșit vin după el, el pleacă.

Toată ziua a plouat și a bătut vântul în rafale puternice. Am stat în hamac și am privit, am privit, am privit…până mă obișnuisem cu senzație de legănare într-atât încât mergeam legănat. Spre seară m-am aruncat din nou în valurile cât casa și m-am lăsat dusă de colo colo și pocnită de mare. Parcă eram într-un război, în mijlocul unei lupte corp la corp. Nu mă prea sincronizam eu cu marea, și mă uitam invidioasă la dansul ei cu vântul.

Am pornit pe plajă înspre Sudul insulei, la pas. Apa înghițea plaja, mă trăgea după ea, chemându-mă, urlând. Am mers așa, până unde marea înghițea țărmul cu totul și nu se mai putea trece. A început o ploaie măruntă și deasă, care mă biciuia pe față. Am stat acolo, în ploaie, cu picioarele în mare și am început să râd. Simțeam natura în toată dezlănțuirea ei, urlând, izbind, distrugând și creând in mișcări rapide și grațioase.

Înaintam încet în vântul tropical și priveam uluită cum marea îmi șterge urmele. În câteva secunde nisipul apăsat de tălpile mele se nivela, se retrăgea și desena o altă formă. De parcă viața era doar în cele câteva secunde care erau acum. Nu exista înainte, nu exista după. Marea ștergea tot.

Ploaia tropicală a fost o adevărată descoperire pentru mine. Violentă, posesivă, rea, dar totuși caldă. Îmi amintește de pledoariile Anei (Cambei) despre cât e de frumoasă ploaia. Acum am ajuns să le cred și să le simt pe propria piele. La propriu. 

P.S. Fructele tropicale sunt un deliciu. Pentru mine este o adevarată plăcere să mi le pot procura, eu care sunt “fructiferă”. Nu vegetariană, fructiferă. Alimentația mea de bază constă în fructe și…ciocolată, care îmi cam lipsește aici.