Ziua 7: monotonie, cărți, soare

Posted by on Jul 23, 2012 in Blog, Contest, First page, Unknown VIETNAM | 0 comments

Musonul și-a făcut simțită prezența și astăzi. Am profitat de ocazie să mai citesc pentru cercetarea despre Eliade la care lucrez, să caut și alte cărți care să îmi țină companie în următoarele luni, să îmi pun ordine în idei. Foarte interesant a fost însă privitul muncitorilor care construiesc 3 noi bungalouri în complex. În ziua în care am venit abia le începuseră. În 4 zile aproape le-au terminat, deși a fost o furtună incredibilă. Poate pentru ei a fost doar o ploicică. Muncesc însă fără oprire și cu o viteză cum nu am mai văzut. A trecut astfel ziua cu plimbări continue pe plajă, în speranța de a ochi o bucățică de Soare.

După 3 zile de furtună, prima rază de Soare. A apărut brusc, de după un nor, strălucind cu ultimele ei sforțări, înainte de a fi înghițită de apus. Stăteam cu spatele la Soare, intrasem într-o monotonie tipică furtunii, după acea sclipire de extaz care a însoțit descoperirea exotismului musonului. Îmi reglasem minutele după picăturile de ploaie care răpăiau reci pe piele. Am simțit apoi în monotonia mea o căldură mângâietoare pe ceafă.

M-am apropiar de mare încet, cu respirația oprită de vânt și de admirație. M-am simțit deodată puternică, plină de energia solară. Zâmbeam în timp ce mergeam în neștire spre mare. Valurile mă înghițeau, mă dărâmau, dar eu mergeam pe calea Soarelui. Și el strălucea mai tare. Îmi mângaia ochii cu culorile pe care le arunca generos în stânga și în dreapta…după 3 zile de furtună dezlănțuită. Mă legănam odată cu marea și înfruntam valurile care cădeau necontenit deasupra mea, amintindu-mi parcă de furtuna brusc amorțită. Soarele nu mai contenea să își facă simțită prezența, chiar dacă apusul a fost deja înghițit de întuneric.

Soarele este un stâlp important al echilibrului în Univers. Are grijă mereu să își trimită razele acolo unde trebuie. Am salutat Soarele în stil indian și m-am bucurat de el ca o vietnameză la răsarit. Am făcut un pact cu Soarele, care mi-a promis că de a doua zi își va face simțită prezența zilnic. Soarele nu minte niciodată. Îl voi aștepta și sunt sigură că va veni.