Ziua 8: plajă, poze, cocktail

Posted by on Jul 25, 2012 in Blog, Contest, First page, Unknown VIETNAM | 0 comments

În sfârșit o zi bună pentru plajă. La 6 eram în picioare, pe plajă, așteptând soarele. A venit, așa cum a promis. Țopăiam nerăbdătoare să încălzească plaja din dreptul nostru, care părea singura umbrită. Mă tot plimbam, îmi țineam respirația când vedeam  câte un nor acoperind temporar soarele, mă așezam pe un șezlong, mă ridicam, mă așezam pe un altul…

Am stat toată dimineața cu un zâmbet mare pe față, zâmbet puțin nedumerit când a răpăit  o ploaie rapidă, după care a venit soarele din nou. Nici nu am avut timp să fac un pas, că ploaia a venit și a și plecat printre copaci, spre inima insulei. Rapidă ca o mitralieră. Am rămas buimacă, cu ochelarii de soare strâmbi pe ochi.

Nu cred că am apucat să stau o oră la Soare, dar când am intrat în cameră am descoperit o culoare rozalie pe piept, care nu mă prea încânta, așa că nu am mai intrat în drumul Soarelui. Am rămas oricum uitmită să descopăr cât e de diferit peisajul cu un soare pe cer. Si  am numărat cel puțin 50 de nuanțe pe care le schimbă marea, după toane. Și furtuna e interesanta, dar parcă tot cu bătrânul soare plaja arată mai bine.

Dacă tot ne-a făcut privilegiul de a ne vizita, am zis să il cinstim cu un cocktail la piscina de la hotelul de putin mai incolo. De fapt, voia Stelian să mai facă o serie de poze de stock. Si mi-am intrat in rolul de model, mai mult sau mai putin. Mai mult mai putin decat mai mult. Nu sunt o actrita foarte buna. De fapt, sunt execrabila. Si ma plictisesc repede in fata aparatului foto. Trebuie să aibă niște vieți destul de plictisitoare, modelele astea. Să își petreacă mare parte a timpului stând, cu mintea aiurea. Sau o imaginație foarte bogată. Cine știe pe ce lumi colindă ele când aparent doar pozează. Mister neelucidat.

Oricum, când am aflat prețurile cocktailurilor (cât dăm noi pe mâncare într-o zi), deja eram amețiți de la alcoolul din ele și nu puteam decât să râdem. Mă gândeam amuzată la reacția celor ce vor vedea pozele…cam aceeași pe care au stârnit-o fotografiile din Xingping, anul trecut. Toți aveau impresia că acolo e raiul pe pământ, dar puțini voiau să înțeleagă că acei pescari doar jucau un teatru ieftin, pentru fotografi, apoi cereau bani pentru prestanța lor. Era frumos, ce e drept, în Xingping, dar nu în felul în care se vedea în fotografii. Aceeași poveste se aplică și aici. Este un loc nemaipomenit, dar nu pentru piscine și cocktailuri.

Seara nu mai știam cu ce cremă să mă dau. În cele 2 ore cât am stat la plajă m-am ales cu o piele arsă și dureroasă. În ultimă instanță am apelat la crema de gălbenele. Am stat vreo 2 ore în picioare, să se usuce. A fost hilar.

You can support Satwa Guna project by donating, or simply putting a banner on your website/blog.

The team is grateful for any kind of support. Thank you.

Supporting project Unknown VIETNAM
stelian@photodesign.ro: